Un link foarte util pt cei care lucreaza acasa cu copii speciali

Nu prea mai am timp sa scriu pe blog, uneori nu mai am putere sa ma expun si uneori uit ca nu mai am putere sa ma expun :-) . Probabil ca voi continua sa scriu macar din când în când.

Am gasit pe Fb o pagina foarte interesanta, de unde puteti lua mii de idei pt a lucra cu copiii motricitatea fina, matematica sau activitati artistice. La aproape fiecare poza din albumul lor aveti si linkul catre situl care promoveaza poza si care ofera explicatiile de rigoare. Uneori imaginile vorbesc de la sine si ideile sunt absolut superbe. Trebuie doar sa aveti rabdare si sa cautati bine prin colectia lor. Il recomand cu caldura, apasati pe like si spor la lucru:

http://www.facebook.com/#!/pages/Autismus-Arbeitsmaterial/150314984993836?fref=ts

Blogul lor:

http://arbeitsmaterial.blogspot.fr/

Activitati pt ameliorarea motricitatii fine

Acest articol va fi completat pe masura ce voi gasi idei interesante. Jocurile se adreseaza mai ales copiilor cu probleme de motricitate fina ( indemanare), insa oricine se poate inspira pt a stimula copilul. Sunt activitati pe care parintii le pot face impreuna cu copilul pe langa recuperarea facuta cu un psihomotrician sau ergoterapeut.

• Pictura cu degetele




• Desenul in nisip sau faina, avantajul fiind ca putem reface la infinit "foaia de desen", iar copilul invata sa foloseasca degetul aratator

















• Pictura cu spuma de ras pe o oglinda





• Plastelina






• Jocuri de lemn de incastrat, puzzle de lemn cu forme geometrice. Noi am folosit cu succes asa ceva:
• Un joc interesant este cel de insirat perle mari pe un siret. La Dadi i-au trebuit cateva luni pana a inceput sa aiba o oarecare precizie in gesturi, dar a meritat efortul.

• Jocuri de bricolaj adaptate varstei copilului ( ciocan, suruburi de invartit, fixat cuie etc)

• Un alt joc care ne-a fost de mare folos la inceput a fost o pusculita de plastic transparenta in care Dadi trebuia sa introduca jetoane colorate. La inceput a fost extrem de pasionat si a facut eforturi imense pt a reusi sa prinda corect jetonul, acum nu mai face asa ceva, il plictiseste.



• Jocuri cu lipire ( de ex. lipit bucatele de hartie pe o plansa)






• Inchideti si deschideti cutii, sticle de plastic, nasturi, fermoare. Noi avem jucaria asta:








• Inchideti si deschideti o foarfeca, un lacat, o usa cu cheia, o cutie etc.


• Presati o sticla de plastic umpluta pana la jumatate cu o apa viu colorata


• Cantati la mini-pian, xilofon ( asa o fi in romana ?). Orice jucarie muzicala poate fi utila.



• Jocuri cu mingea. Pt ca baietelul meu nu lovea deloc mingea cu picorul am inceput prin a da cu piciorul intr-o oala zornaitoare, ceea ce l-a incitat sa continue activitatea. Iar intr-o zi ne-am trezit ca da timid cu piciorul si intr-o minge.




• In bucatarie vom gasi intotdeauna ocazii de a invita copilul sa participe activ. In functie de dexteritatea lui poate amesteca crema unei prajituri, lucra coca, turna apa dintr-o sticla mica de plastic intr-un pahar. Insist pe sticla de plastic pt ca din cauza problemelor de motricitate fina ei pot scapa f usor obiectele din mana.


• Cumparati jocuri educative. Pe situri specializate veti gasi jocuri educative pentru ameliorarea motricitatii fine si globale. La siturile mele favorite am pus cateva exemple de situri din care va puteti inspira pt a gasi produse adaptate nevoilor voastre.





• Desen. Pt inceput puteti folosi creioane triunghulare care faciliteaza o apucare corecta. De asemenea in comert putem gasi acest suport in care se baga creionul si care ajuta f mult atunci cand copilului ii este imposibil sa tina creionul.
  
  
  IMPORTANT : cotidianul nostru nu trebuie sa devina o permanenta sedinta de reeducare. Desi si noi am fost tentati in primele luni, am invatat cu timpul sa privilegiem aspectul ludic al activitatilor, iar reeducarea se face intr-un mod natural, fara nicio presiune. Increderea in sine a copilului cu probleme de motricitate globala si fina este foarte scazuta, el trebuie incurajat si felicitat pt orice efort depus sau reusita. Nu deveniti insistenti si nu stresati copilul! Stiu ca e greu, dar stresul parintelui nu il ajuta deloc.

Despre Dadi

Iata ce scriam cuiva acum aproape un an despre Dadi.

Baietelul meu era cam la fel : nu tinea nimic in manuta, nu ducea nimic la gura ( cand incerca nu o nimerea), orice obiect sau jucaria ii cadea la mana, incerca sa vada daca nu are ceva care se roteste. In schimb a fost tot timpul comunicativ cu noi si f zambitor de dimineata pana seara. Plansul la el a fost intotdeauna semn de boala.Cu toate eforturile noastre abea dupa 16 luni a inceput sa duca la gura obiecte sau mancare ... acum baga in gura orice gaseste pe jos, fie ca misca sau nu Intotdeauna ni s-a spus ca e doar o problema de motricitate fina ... noi intotdeauna am observat ca evolueaza lent fata de alti copilasi, dar eram oarecum optimisti. Pana acum 2 saptamani cand la vizita de la pediatru, un nou pediatru ... m-am apucat sa-i explic temerile mele fata de evolutia lui ... pediatra l-a examinat, l-a pus sa faca un test cu forme de incastrat si apoi a trebuit sa completam un chestionar adaptat varstei de 18 luni, desi el are deja 21. L-a completat tatal, care il vede doar seara, la unele intrebari a raspuns negativ, desi nu era cazul ... ma rog, am facut un punctaj foarte mic ... parca a cazut cerul pe mine cand a inceput sa-mi insire acolo numele specialistilor catre care trebuie sa ne indreptam pt a-l testa.

Sper ca nu e prea lung mesajul meu ... dar ideea pediatrului este ca aceste probleme de motricitate fina au dus la alte retarduri si ca trebuie sa actionam rapid pt ca el sa poata intra la scoala la 3 ani. Acum e vara, toata cabinetele sunt inchise pana in septembrie, asa ca noi ne-am pus pe treaba.

Ce am facut :

- am ascuns toate jucariile muzicale si toate bilele, orice avea rotite.

- jucariile cu care lucram pt motricitatea fina le scoatem pe rand

- jucariile pe care le folosim acum sunt doar forme de incastrat si jocuri de constructie ( din cand in cand scoatem la umina vechi jucarii asa, pt relaxare)

- ne jucam pe rand cu el, eu in timpul zilei cat pot, sotul seara; il ajutam sa puna formele in cutie, iar atunci cand reuseste il apludam ( culmea e ca si pana acum ne jucam cu el, dar nu luasem in serios jocul asta ... adica ne jucam de placere, fara nici un scop pedagocic)

- am inventat si un joc : intr-o pusculita transparenta el trebuie sa bage niste jetoane colorate ... ideea e ca se bucura cand vede acele jetoane inauntru

- in gradina : adunat pietricele si pus intr-o galeata : toata lumea participa la joc pt a-l incuraja ( dar mai mult ii punem la indemana pietricelele).

Cam asta am facut noi pana acum, asteptam sa treaca luna august si in septembrie incepem testele.

Deci Dadi a avut dintotdeauna probleme de motricitate fina : f tarziu a dus la gura mancarea, biberonul si l-a tinut f tarziu; acum, la 21 de luni, inca e neindemanatic, nu foloseste manutele in acelasi timp, nu stie sa sara, se catara doar pe fotoliu si pat, dar nu pe ceva mai inalt, nu tine o minge in mana, nu da cu piciorul in minge ... dar face progrese : de cateva zile mananca singurel cu furculita. Cu lingura inca nu reuseste prea bine. Jetoanele le baga in pusculita fara probleme. Deci pe motricitatea fina lucram intens cu el si se vad rezultatele.

Pediatrul a fost dur cu noi pt ca a spus ca avem si probleme grave de comunicare pt ca el inca nu face fraze simple ... stie o gramada de cuvinte, dar nu spune cate doua odata ... dar si aici e mult de povestit si ca nu e cazul sa o fac pe topicul tau.Sper ca ai inteles ceva din ce am scris, sunt super obosita si nu stiu cat am fost de coerenta. Si noi ne-am pus la inceput problema daca nu e autism pt ca atunci cand era micut nu reactiona la zgomot sau cand ne vedea ... pana la urma a fost doar o problema de auz ce a fost descoperita destul de tarziu ... la toamna ne intoarcem la un control ORL sa vedem cum stam. In afara de ce am spus dspre el, Dadi e un copil adorabil, cu un zambet ce vine parca din inima si care topeste pe oricine.

De atunci lucrurile merg inainte cu greu ... insa important e ca evolueaza. Blogul acesta va vorbi mai ales despre Dadi si eforturile noastre. Sunt la inceput, asa ca iertati-mi balbaiala. Articolele despre motricitatea fina si dispraxie vor fi modificate, pe masura ce voi gasi materiale interesante.

Dispraxia

Dispraxia: handicapul fantomă!

(articol in lucru)

Dispraxia este un handicap invizibil si, probabil, cel mai subtil din toate handicapurile fizice.

Dar ce este dispraxia?

Dispraxia este o afectiune neurologica, prezenta la aproximativ 6% din copii, exprimandu-se printr-o tulburare mai mult sau mai puţin severă a abilitatii de planificare şi coordonare a mişcărilor necesare pentru executarea unei acţiuni. Acest lucru se traduce printr-o dificultate de a gândi şi de a organiza o acţiune în cap şi si de a o executa de mai multe ori pana cand aceasta devine un automatism.

De exemplu : pt a bea un pahar cu apa oamenii fac miscarea intr-un mod foarte natural: privesc paharul, il situeaza pe masa, intind mana in directia buna, apreciaza cantitatea de lichid din pahar si isi potrivesc forta cu care vor apuca paharul etc. Un dispraxic este capabil sa aprecieze corect aceste informatii, insa ii este foarte greu sa lege intre ele aceste secvente de miscari pt a executa actiunea.

Dyspraxia nu este:

- Dizabilitate intelectuala
- Paralizie cerebrala
- Tulburare de comportament
- Lene sau lipsa de interes
- Disfazie sau dislexie

Aici puteti vedea un film foarte interesant ( in franceza) despre dispraxie.

Drama handicapului invizibil

Copiii suferind de dispraxie sunt in linii mari niste copii "normali". Ei par a "functiona" oarecum bine, insa sunt in imposibilitatea de a fi perfect autonomi. Ei au adesea competenţe lingvistice bune, unii chiar vorbesc foarte mult şi au un bun vocabular. . Si cuu toate acestea, în majoritatea cazurilor, ei se află în imposibilitatea de a-şi exprima bine gândurile şi emoţiile. Din aceste motive se produc uriaşe neînţelegeri. De fapt invizibilitatea acestui handicap provoacă o mulţime de neînţelegeri. Copiii dispraxici au mare nevoie de sustinerea familiei pentru introducerea lor în societate şi in şcoală. Invizibilitatea acestui handicap pune piedici serioase parintilor care doresc sa faca cunoscuta suferinta copilului lor.

Desi cei care intalnesc copilul din cand in cand constata ca acesta face mici progrese si nu vad amploarea dificultatilor, in general parintii isi dau seama inca de la varsta prescolara ca ceva nu merge la copilul lor.

Cum putem recunoaste simptomele? Copilul meu ...


- este de multe ori stangace: rastoarna, sparge, scapa sau murdarste tot ce atinge.
- nu se poate imbraca, spala sau sterge singur
- foloseste cu greu tacamurile atunci cand mananca, se murdareste foarte des si nu isi poate taia alimentele
- isi pierde foarte des sau isi uita lucrurile personale, nu le poate aranja si nici organiza
- nu ii plac jocurile de strategie, de constructie sau puzzle
- scrie cu o mare dificultate, iar desenele lui sunt foarte simple şi inadecvate vârstei. Această problemă rămâne valabila în ciuda tuturor eforturilor copilului.
- nu poate folosi foarfeca.
- nu urmareste instructiunile la scoala si uita foarte repede ce are de facut
- prinde cu greu o minge in mana si nu poate pedala


De asemenea putem observa ca un copil ce prezinta aceste simptome ce apar in general intre 2 si 3 ai, poate, de asemenea, vorbi tarziu si cu dificultate.

Bineinteles ca nu toti copiii care merg si vorbesc tarziu sunt dispraxici, dar instinctul de mama e sfant. Daca ti se pare ca ceva nu e in regula cu copilul tau nu ezita sa consulti un neuropediatru.

Cu cat diagnosticul se va face mai devreme, cu atât mai bine pentru copilul dumneavoastră care va incepe recuperarea rapid. Ideal ar fi ca diagnosticul sa fie pus inainte de inceperea scolii.

Motricitatea fina

Odata cu perfectionarea motricitatii generale se dezvolta si motricitatea fina. Daca la sfarsitul primului an de viata copilul incerca sa prinda obiectele cu varfurile degetelor, la doi ani devine mult mai indemanatic si este capabil sa le apuce fie cu degetele, fie cu toata mana, se apropie de orice si le duce la gura, toate acestea reprezentand modalitati de cunoastere. Sau, dupa ce ajunge la un obiect, il arunca, in lasa sa cada, il aseaza in alta parte, il manevreaza, etc. Curiozitatea este foarte mare la aceasta varsta, astfel ca scotoceste prin orice sertar, dulap, cos de gunoi, etc., la care are acces. Apare pericolul intoxicatiilor si accidentelor de tot soiul, deci trebuie sa aveti grija la ce poate ajunge. Nu este cazul sa-l opriti, sa-l "faceti cuminte", ci doar sa-i canalizati energia catre alte activitati, mai putin suparatoare pentru adulti si mai putin riscante pentru el. Insa aceasta perioada isi pastreaza gradul ei de importanta in determinarea comportamentelor de mai tarziu in legatura cu munca si ordinea.

Putem îmbunătăţii motricitatea fină şi grosieră a copiilor cu dificultati motrice utilizând tehnici specifice de psihomotricitate şi kinetoterapie. Totodată, îmbunătăţirea psihomotricităţii o vedem ca o finalitate pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a gradului de adaptare în societate.