Dispraxia

Dispraxia: handicapul fantomă!

(articol in lucru)

Dispraxia este un handicap invizibil si, probabil, cel mai subtil din toate handicapurile fizice.

Dar ce este dispraxia?

Dispraxia este o afectiune neurologica, prezenta la aproximativ 6% din copii, exprimandu-se printr-o tulburare mai mult sau mai puţin severă a abilitatii de planificare şi coordonare a mişcărilor necesare pentru executarea unei acţiuni. Acest lucru se traduce printr-o dificultate de a gândi şi de a organiza o acţiune în cap şi si de a o executa de mai multe ori pana cand aceasta devine un automatism.

De exemplu : pt a bea un pahar cu apa oamenii fac miscarea intr-un mod foarte natural: privesc paharul, il situeaza pe masa, intind mana in directia buna, apreciaza cantitatea de lichid din pahar si isi potrivesc forta cu care vor apuca paharul etc. Un dispraxic este capabil sa aprecieze corect aceste informatii, insa ii este foarte greu sa lege intre ele aceste secvente de miscari pt a executa actiunea.

Dyspraxia nu este:

- Dizabilitate intelectuala
- Paralizie cerebrala
- Tulburare de comportament
- Lene sau lipsa de interes
- Disfazie sau dislexie

Aici puteti vedea un film foarte interesant ( in franceza) despre dispraxie.

Drama handicapului invizibil

Copiii suferind de dispraxie sunt in linii mari niste copii "normali". Ei par a "functiona" oarecum bine, insa sunt in imposibilitatea de a fi perfect autonomi. Ei au adesea competenţe lingvistice bune, unii chiar vorbesc foarte mult şi au un bun vocabular. . Si cuu toate acestea, în majoritatea cazurilor, ei se află în imposibilitatea de a-şi exprima bine gândurile şi emoţiile. Din aceste motive se produc uriaşe neînţelegeri. De fapt invizibilitatea acestui handicap provoacă o mulţime de neînţelegeri. Copiii dispraxici au mare nevoie de sustinerea familiei pentru introducerea lor în societate şi in şcoală. Invizibilitatea acestui handicap pune piedici serioase parintilor care doresc sa faca cunoscuta suferinta copilului lor.

Desi cei care intalnesc copilul din cand in cand constata ca acesta face mici progrese si nu vad amploarea dificultatilor, in general parintii isi dau seama inca de la varsta prescolara ca ceva nu merge la copilul lor.

Cum putem recunoaste simptomele? Copilul meu ...


- este de multe ori stangace: rastoarna, sparge, scapa sau murdarste tot ce atinge.
- nu se poate imbraca, spala sau sterge singur
- foloseste cu greu tacamurile atunci cand mananca, se murdareste foarte des si nu isi poate taia alimentele
- isi pierde foarte des sau isi uita lucrurile personale, nu le poate aranja si nici organiza
- nu ii plac jocurile de strategie, de constructie sau puzzle
- scrie cu o mare dificultate, iar desenele lui sunt foarte simple şi inadecvate vârstei. Această problemă rămâne valabila în ciuda tuturor eforturilor copilului.
- nu poate folosi foarfeca.
- nu urmareste instructiunile la scoala si uita foarte repede ce are de facut
- prinde cu greu o minge in mana si nu poate pedala


De asemenea putem observa ca un copil ce prezinta aceste simptome ce apar in general intre 2 si 3 ai, poate, de asemenea, vorbi tarziu si cu dificultate.

Bineinteles ca nu toti copiii care merg si vorbesc tarziu sunt dispraxici, dar instinctul de mama e sfant. Daca ti se pare ca ceva nu e in regula cu copilul tau nu ezita sa consulti un neuropediatru.

Cu cat diagnosticul se va face mai devreme, cu atât mai bine pentru copilul dumneavoastră care va incepe recuperarea rapid. Ideal ar fi ca diagnosticul sa fie pus inainte de inceperea scolii.