Motricitatea fina

Odata cu perfectionarea motricitatii generale se dezvolta si motricitatea fina. Daca la sfarsitul primului an de viata copilul incerca sa prinda obiectele cu varfurile degetelor, la doi ani devine mult mai indemanatic si este capabil sa le apuce fie cu degetele, fie cu toata mana, se apropie de orice si le duce la gura, toate acestea reprezentand modalitati de cunoastere. Sau, dupa ce ajunge la un obiect, il arunca, in lasa sa cada, il aseaza in alta parte, il manevreaza, etc. Curiozitatea este foarte mare la aceasta varsta, astfel ca scotoceste prin orice sertar, dulap, cos de gunoi, etc., la care are acces. Apare pericolul intoxicatiilor si accidentelor de tot soiul, deci trebuie sa aveti grija la ce poate ajunge. Nu este cazul sa-l opriti, sa-l "faceti cuminte", ci doar sa-i canalizati energia catre alte activitati, mai putin suparatoare pentru adulti si mai putin riscante pentru el. Insa aceasta perioada isi pastreaza gradul ei de importanta in determinarea comportamentelor de mai tarziu in legatura cu munca si ordinea.

Putem îmbunătăţii motricitatea fină şi grosieră a copiilor cu dificultati motrice utilizând tehnici specifice de psihomotricitate şi kinetoterapie. Totodată, îmbunătăţirea psihomotricităţii o vedem ca o finalitate pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a gradului de adaptare în societate.