De un an de zile m-am pregatit sufleteste pt inceperea anului scolar. Atunci cand am inceput sa caut un raspuns ma proiectam deja in viitor, la inceperea scolii, iar acum ca scoala a inceput ma gandesc deja la inceperea ciclului primar peste 3 ani.
Am citit foarte mult despre parintii care afla abea de la educator despre problemele copilului, unii neaga realitatea, iar altii cad din pom. Sa zicem ca eu eram pregatita sufleteste si macar nu am picat de la mare inaltime.
Luni dimineata cand l-am dus la scoala educatoarea mi-a spus ca trebuie sa stam de vorba cu ea si cu un educator specializat ( ce se ocupa de copiii aflati in dificultate). I-am zis ok si am decis sa nu mai amintesc despre asta pana cand nu imi aminteste ea. Joi seara mi-a spus sa ne intalnim vineri la pranz. L-am convocat si pe papa si nu am dormit toata noaptea.
Ca sa nu ii puna o eticheta lui Dadi la inceputul scolii i-am spus educatoarei ca face recuperare cu un psihomotrician ( pt ca nu are echilibru si pt lipsa de indemanare) si ca e urmarit de un logoped. Nu am dat multe detalii si nu am amintit de centrul special la care merge ca sa nu aiba prejudecati despre el.
Vineri am aflat si lucruri bune, dar si lucruri proaste.
Partea buna e ca se vede o mica schimbare fata de primele zile ... ma intreb si eu ce fel de schimbare poate avea loc in 5 saptamani. Mi se pare ca s-a cam grabit cu concluziile. Ca la inceput nimeni nu intelegea NIMIC din ce spunea, iar ca acum incep sa apara cuvinte inteligibile. La inceput nu participa deloc la activitatile in comun, acum participa la dans si la cantece.
Partile proaste: e extra aerian, nu stie cand incepe o activitate si cand se termina, pleaca de pe scaun si se plimba prin clasa, nu comunica cu nici un coleg ( aici e clar ca e din cauza lipsei vorbirii), atinge prea mult pe ceilalti copii, nu intelege cand e respins si acestia "s-au saturat". Drept urmare ( aici urmeaza partea care ma deranjeaza f mult) : educatoarea a gasit o solutie: e singurul copil care e IZOLAT PE UN SCAUN IN MIJLOCUL CLASEI. In timp ce ceilalti copii stau la masa in grup el e izolat pe scaunul lui pe un covoras de unde nu are voie sa plece. Si educatoarea imi spune:"dar chiar si de pe scaun uneori mai pleaca sa vada ce fac colegii, dar apoi se intoarce singur la locul lui, nici nu mai trebuie sa-i amintesc".
Ei, mie asta nu imi suna deloc bine. Nu mi se pare ca izolarea unui copil care si-asa e izolat prin lipsa vorbirii e o solutie. Copilul nu e deloc violent, e foarte zambaret, singura problema e ca e inca in faza tactila si atinge prea mult pe cei din jur. Presupun ca si asta vine din faptul ca inca nu poate vorbi corect.
Voi astepta o saptamana sau doua si apoi voi incerca sa discut cu educatoarea si sa imi explice mai bine de ce nu poate gasi o alta solutie.
La sfarsitul discutiei ne-au luat frumos prin invaluire si ne-au propus in decembrie crearea unei ECHIPE PEDAGOGICE formate din nu stiu cati specialisti care se vor intalni sa il discute pe Dadi ... mie mi se pare cam rapid totul, ma asteptam sufleteste la asta, dar acum mi se pare ca totul e oficial, i se face dosar copilului si asta il va urmari pe toata durata scolarizarii.
Din toata discutia nu am inteles ce face ea concret ca sa il ajute, ca izolatul sigur nu il va ajuta.
Eu mai sper ca vorbirea e cheia, ca atunci cand va vorbi mai mult va intelege mai multe din lumea asta. Poate va veni Craciunul si la Dadi! L-am intrebat ieri daca ii place la scoala sa stea pe scaunul de pe covor si mi-a spus: "Bah non! " ( = pai nu!)
Am citit foarte mult despre parintii care afla abea de la educator despre problemele copilului, unii neaga realitatea, iar altii cad din pom. Sa zicem ca eu eram pregatita sufleteste si macar nu am picat de la mare inaltime.
Luni dimineata cand l-am dus la scoala educatoarea mi-a spus ca trebuie sa stam de vorba cu ea si cu un educator specializat ( ce se ocupa de copiii aflati in dificultate). I-am zis ok si am decis sa nu mai amintesc despre asta pana cand nu imi aminteste ea. Joi seara mi-a spus sa ne intalnim vineri la pranz. L-am convocat si pe papa si nu am dormit toata noaptea.
Ca sa nu ii puna o eticheta lui Dadi la inceputul scolii i-am spus educatoarei ca face recuperare cu un psihomotrician ( pt ca nu are echilibru si pt lipsa de indemanare) si ca e urmarit de un logoped. Nu am dat multe detalii si nu am amintit de centrul special la care merge ca sa nu aiba prejudecati despre el.
Vineri am aflat si lucruri bune, dar si lucruri proaste.
Partea buna e ca se vede o mica schimbare fata de primele zile ... ma intreb si eu ce fel de schimbare poate avea loc in 5 saptamani. Mi se pare ca s-a cam grabit cu concluziile. Ca la inceput nimeni nu intelegea NIMIC din ce spunea, iar ca acum incep sa apara cuvinte inteligibile. La inceput nu participa deloc la activitatile in comun, acum participa la dans si la cantece.
Partile proaste: e extra aerian, nu stie cand incepe o activitate si cand se termina, pleaca de pe scaun si se plimba prin clasa, nu comunica cu nici un coleg ( aici e clar ca e din cauza lipsei vorbirii), atinge prea mult pe ceilalti copii, nu intelege cand e respins si acestia "s-au saturat". Drept urmare ( aici urmeaza partea care ma deranjeaza f mult) : educatoarea a gasit o solutie: e singurul copil care e IZOLAT PE UN SCAUN IN MIJLOCUL CLASEI. In timp ce ceilalti copii stau la masa in grup el e izolat pe scaunul lui pe un covoras de unde nu are voie sa plece. Si educatoarea imi spune:"dar chiar si de pe scaun uneori mai pleaca sa vada ce fac colegii, dar apoi se intoarce singur la locul lui, nici nu mai trebuie sa-i amintesc".
Ei, mie asta nu imi suna deloc bine. Nu mi se pare ca izolarea unui copil care si-asa e izolat prin lipsa vorbirii e o solutie. Copilul nu e deloc violent, e foarte zambaret, singura problema e ca e inca in faza tactila si atinge prea mult pe cei din jur. Presupun ca si asta vine din faptul ca inca nu poate vorbi corect.
Voi astepta o saptamana sau doua si apoi voi incerca sa discut cu educatoarea si sa imi explice mai bine de ce nu poate gasi o alta solutie.
La sfarsitul discutiei ne-au luat frumos prin invaluire si ne-au propus in decembrie crearea unei ECHIPE PEDAGOGICE formate din nu stiu cati specialisti care se vor intalni sa il discute pe Dadi ... mie mi se pare cam rapid totul, ma asteptam sufleteste la asta, dar acum mi se pare ca totul e oficial, i se face dosar copilului si asta il va urmari pe toata durata scolarizarii.
Din toata discutia nu am inteles ce face ea concret ca sa il ajute, ca izolatul sigur nu il va ajuta.
Eu mai sper ca vorbirea e cheia, ca atunci cand va vorbi mai mult va intelege mai multe din lumea asta. Poate va veni Craciunul si la Dadi! L-am intrebat ieri daca ii place la scoala sa stea pe scaunul de pe covor si mi-a spus: "Bah non! " ( = pai nu!)
Sib o imbratisare de la noi 3 pentru puiul mic, dar de azi ceva mai mare! Iasmi, mami si tati
RépondreSupprimerSybille, si-ai incercat sa discuti direct cu educatoarea, sa ii expui tot ce crezi tu, tot ce stii? Uneori doar calea asta da ceva rezultate.
RépondreSupprimer"Bah non", cum sa-i placa, cind scopul declarat al gradinitei e taman socializarea? ouf...pui scump!
Ma buru mult de progrese, ma bucur sa te "vad" mai senina
de invatamantul tip waldorf te-ai interesat? cred ca i s-ar potrivi mult mai bine decat invatamantul traditional. se merge mult pe dezvoltarea personalitatii, pe individualitate si nu pe invatamant de masa, pe invatat prin forma, muzica, joc, culoare. acolo toti sunt unici, diferiti in mod pozitiv, si indrumati sa isi dezvolte aptitudini spre care se vede ca au aplecare si nu spre cele de "masa".
RépondreSupprimerdaca vrei sa mai dezvoltam subiectul eu sunt dispusa sa iti dau informatii from inside avand in vedere ca am facut clasele 3-12 in sistemul asta.
pupici la pitici!
nu stiu de ce a aparut ca as fi scris de pe blogul lui "vio"...ciudat tare...acum am selectat sa apar ca anonim pt ca altfel nu vrea sa posteze...
RépondreSupprimermaitreyi
Buna mai3,
RépondreSupprimero surpriza sa vad comentariul, ciudata faza cu blogul lui Vio.
Uite, eu am mai auzit de waldorf, o sa ma interesez sa vad daca exista la noi in oras, sansele sunt cam mici totusi. Cred si eu ca e un sistem ce i s-ar potrivi lui Dadi, mersi mult de sugestie. Deci stiu la ce scoala va merge fata ta. :-) te pup!
acum am citit acest articol , acum am dat de blogul tau.Am lucrat si eu ca educatoare 10 ani, mi se pare total aiurea atitudinea madammei copilului tau.Intotdeauna am invatat ca atunci cand intr-un colectiv de copii perfect dezvoltati motric si psihic exista si un copil cu ceva deficiente, copilul respectiv se va integra in colectiv ca si cum ar fi exact ca celilalti.Nu se fac asemenea diferente, nu se procedeaza in felul asta.Asa cum procedeaza madamme respectiva e clar ca nu ete deloc pedagogic.Cum adica sa-l tina in mijlocul clasei?Da ce-i stigmatizat?Doamne,ce m-am enervat acum !!Sper ca intre timp sa se fi rezolvat problema si sa nu mai existe asemenea atitudine care nu e deloc ok fata de copil.Trebuie antrenat in activitatile toate, trebuie sa i se explice calm si cu rabdare ca nu e ok sa te plimbi prin clasa, etc.Sau nedandu-i atentie si lasandu-l sa se plimbe de cateva ori , singurel va vedea ca toata lumea sta pe scaunele si va face si el la fel.Succes mult !!
RépondreSupprimerBuna, Ayandari, acum am vazut comentariul tau. Intre timp parca s-au mai aranjat lucrurile, de 2 ori am auzit si lucruri bune de la educatoare despre el. Nu cred ca il mai tine pe scaun, dar e drept ca inca nu am intrebat. In ianuarie se intalneste Echipa Pedagogica cu noi, parintii, si vedem cum au evoluat lucrurile.
RépondreSupprimerVa doresc tot binele din lume, Sarbatori Fericite dragii mei si sa auzim curand numai de bine !!!
RépondreSupprimer