mardi 22 février 2011

Am multe de spus

De la inceputul anului am avut o gramada de vizite la specialisti & comp., am facut planuri si am renuntat la ele, am refacut planuri, am cautat raspunsuri si ajutor pt a merge inainte cu folos.

Totul e inceput printr-o presiune pe toate planurile din partea structurii de stat care il acompaniaza pe Vladi de a ne adresa Spitalului de Zi de psihiatrie infantila ( HDJ). Neavand alta optiune mai aproape am zis sa incercam: dupa 15 minute de observatie pedopsihiatrul ne anunta ca Vladimir nu locuieste in corpul lui si ne propune ca terapie : balaceala in bazin, joaca cu plastelina si playmobils. Pt a-si sustine afirmatia se leaga de fiecare gest al copilului si tot ce ar fi normal pt un copil normal, automat daca e facut de Vladi devine grav.

Ajungand acasa ma pun sa caut pe .... net marturii ale parintilor cu experienta in HDJ. Soc !! Aflu ca Franta e cu 30 de ani in urma tarilor civilizate si ca marea majoritate a structurilor de stat fac o abordare psihanalitica a autismului: MAMA e de vina, mama-frigider care nu-si iubeste cu adevarat copilul il face pe acesta sa se retraga in lumea lui si sa "se faca "autist. In majoritatea structurilor de stat din Franta se propun activitati care ocupa timpul copilului, dar nu il ajuta cu nimic sa evolueze. Cel mai grav, insa, e ca in Franta inca se practica PACKING si HOLDING ( sedinte care pot dura pana la 45 de minute in care pacientul e strans in brate tare de catre infirmier sau parinte pt a recrea legaturi emotionale pierdute etc -bleah! ).

La urmatoarea vizita la spital am insistat sa mergem fara Vladimir in primul rand ca nu as mai fi suportat sa vad psihiatrul care il diseca si demola pe Vladimir bucatica cu bucatica. Vizita a durat o ora jumate, am fost foarte relaxata si de cateva ori am izbucnit in ras (in sinea mea) la intrebarile psihiatrului care cauta sa gaseasca undeva la mine cauza autismului lui Vladi : daca a fost un copil dorit, daca am fost vesela cat eram insarcinata, cum am reactionat in primele clipe dupa ce am nascut ... deci da-o 'ncolo de anomalie genetica, dupa el tot io am stricat undeva copilul si l-am facut autist. Ulterior am aflat ca asta se numeste PSICACANALIZA. Psihiatrul ne-a zis ca ar trebui sa lipseasca de la scoala doar vreo 2 zile pe saptamana ca sa stea in spital, iar la intrebarea mea daca practica packing-ul in spital mi-a raspunsa ca nu, dar "stiiiti, la iesirea din bazin e un moment importaaaant, cand ii infasuram in prosoaaape si ii strangem in braaaate in pozitie fetala". pe scurt ei practica HOLDING in spital. Plecand de acolo am decis ca locul lui Vladimir nu e la spitalul psihiatric. Nu inca ! Poate peste 5 sau 10 ani cand ne va fi imposibil sa-l mai tinem acasa, dar nu acum! Inca avem de ce ne bucura, inca nu e f greu.

Intre timp am sunat la o gramada de asociatii si am cerut sfaturi si pareri despre cum sa ajungem sa avem un diagnostic oficial de autism. Vladimir era pe lista de asteptare la centrul de diagnostic al autismului pt vestul Frantei aflat la Angers. Un diagnostic oficial nu poate fi dat de oricine, de asta listele de asteptare dureaza 1 an jumate minim. Noi eram inscrisi din mai 2010. Sun sa vad cam pe cand ne vine randul si aflu ca - oroare- singurul pedopsihiatru de la centrul din Angers pleaca si ... nu e inlocuit!!! Medicul ce il va inlocui ( nu se stie cand) va incepe sa cheme copiii care au fost inscrisi la sfarsitul lui 2008, deci randul nostru va veni prin 2013 :-)))) De rasul curcilor !

Dupa inca o saptamana de dat cu capul de pereti am reusit in sfarsit sa gasesc un nume de doctor competent in diagnosticul autismului la Paris care colaboreaza cu spitalul Debré ( centru referent) si are cabinet privat !!! Costa mai mult, dar poate ajungem mai repede de 2012 macar sa avem o programare. Lista ei de asteptare e atat de aglomerata incat numarul de telefon pt programare nu e afisat niciunde, se merge doar pe recomandare. Am numarul de telefon :D Maine sun si sper sa il accepte pe Vladimir.

In acest timp am mai facut ceva: am intrat in contact cu o asociatie dintr-o localitate vecina in care lucreaza un psiholog ABA si ne-am intalnit cu ei de cateva ori. Am reusit sa obtinem un loc pe lista de asteptare pt o ora de terapie in fiecare saptamana cu psihologul ... inca o data SPER ca va incepe cat mai repede terapia si ca voi reusi sa invat si eu ce e de facut ca sa pot lucra cu el acasa. Daca mi-as vinde casa din Timisoara as incerca sa obtin mai multe ore de terapie, deocamdata nu pot pt ca e 36 euro ora si nu e rambursata de nici o asigurare pt ca Franta recunoaste doar abordarea psihanalica a autismului, iar terapiile cognitive si comportamentale nu sunt recunoscute, se fac la negru !!!

Ce mai face Vladimir in timpul asta: o explozie de tulburari de comportament. Cu cat trece timpul cu atat mai mult se vede ca are un handicap mental: din ce in mai des merge cu mainile ridicate la nivelul pieptului si degetele rasfirate si crispate. A inceput sa se bage sub masa pe oriunde am merge. Tot cu pozitia mainilor de care vorbeam mai sus a inceput sa faca niste grimase ca si cum ar striga, dar nu scoate niciun sunet ... si asta poate dura destul de mult cand il intriga ceva. Se smuceste si pe strada inca poate sa fuga uitand ca sunt masini. Privirea mi se pare ca ii fuge tot mai mult, vorbeste fara intonatie si pierde unele consoane pe care le putea pronunta inainte. La scoala e tot singur, dimineata cand intram in clasa uneori e disperat, se uita la mine cu lacrmi in ochi si frica de a ramane singur intre fiinte pe care nu le intelege. Si cam in fiecare dimineata plec plangand de la scoala. Alteori e resemnat ... stiu asta si imi vine sa ma dau cu capul de pereti.

In acelasi timp am aflat ca educatoarea are tot felul de strategii : cand plec dimineata el inchide usa la clasa si apoi suna clopotelul ( ceea ce ii place mult). Are carti de acasa la scoala si se pune pe scaunelul lui sa le "citeasca" atunci cand vrea sa se simta in siguranta. Lunea au muzica si pregatesc un spectacol, Vladi ne-a cantat acasa un cantecel invatat la scoala , deci desi pare ca e doar de decor acolo, prinde destule din zbor. Vineri fac sport si Vladi participa cu bucurie la toate activitatile. A invatat sa numere pana la 29, dar el a continuat singur mai departe cu logica lui : 29 = vint-neuf, 30 = vingt-dix si pana la 34 chiar = vingt-quatorze. Deci are si o farama de logica acolo. Colac peste pupaza, educatoarea imi spune ca la activitatile de mate e destul de bun ... era sa lesin cand am auzit :-)) Bun, e vorba de activitatile de mate de la grupa mijlocie, dar tot e ceva acolo. A invatat sa scrie litera A, M si I.

Desi ne greu si suntem cam singuri, deseori citesc bloguri de mamici de copii diferiti si uneori vad atat de multa suferinta incat imi zic ca trebuie sa ma bucur de ce am acum pt ca putea fi mult mai rau de la inceput. Am nevoie de un proiect mic care sa imi ocupe mintea ... am inceput sa ma interesez pt concediul de la vara, am ales Tara Bascilor pt ca e relativ aproape si deosebit de frumos.

Edit : programare la Paris pe 29 martie 2011 cu Dr Deborah COHEN.

33 commentaires:

  1. Doamne, Sib, am ramas fara cuvinte...

    RépondreSupprimer
  2. Syb imi e tare greu sa gasesc cuvintele...doar iti urez multa, multa putere si va doresc sa gasiti solutia potrivita pentru Vladi. Ma gandesc frumos la voi....Va imbratisez!

    RépondreSupprimer
  3. Sib, mi-e asa de rusine cand ma gandesc ca eu ma plang ca se tot scoala copiii noaptea sau ca se culca prea tarziu seara... :((( RUSINE mare si pentru specialistul lui peste prajit si psihanaliza lui de 2 lei... Sansa lui Vladi esti TU, daca e sa aiba o viata care sa se apropie de normalitate cat de cat, va fi datorita luptei si puterii tale, asta e clar! Eu inca tot nu inteleg de unde ai atata putere... Te imbratisez cu drag!

    RépondreSupprimer
  4. Moni, sa stii ca e normal sa te plangi ca esti obosita pt ca e greu cand nu poti dormi macar o noapte pe luna asa cum trebuie. In acelasi timp e bine sa nu uiti ca daca sunteti toti sanatosi restul problemelor au solutii. Eu acum sunt intr-o faza in are nu mai am rabdare si am nevoie de o vacanta ...singura, daca se poate :-) Irina si Nora, va pup si multumesc de ganduri.

    RépondreSupprimer
  5. Am o serie de sentimente dupa ce te-am citit. In primul rand, va trimit o mare imbratisare. O iubesc pe educatoarea voastra si urasc tot sistemul din FR :(
    Imi pun si eu, alaturi de voi, multe sperante in ABA - sigur vei reusi si tu sa pui in practica acasa si in vizita la Paris.
    Doamne ajuta Syb.
    Sa aveti o primavara linistita !

    RépondreSupprimer
  6. Nu mi-a fost usor sa citesc ; cata putere iti trebuie ca sa descrii ce traiti si ce simtiti?
    Peste o saptamana mergeti la Paris... Sa va intoarceti cu bine!

    RépondreSupprimer
  7. Am avut un week-end f greu, e luna plina si Vlad a suferit si s-a torturat fara sa-l putem alina. Am avut si musafiri si se vede atat de tare diferenta intre el si alti copii: mi se rupe inima cand il vad ca incearca sa se faca auzit, dar e prea departe si nu il aude nimeni.

    RépondreSupprimer
  8. Dragii de voi, ce greu trebuie sa fie...si de cata putere aveti ca sa mergeti inainte!
    si eu m-am gandit ca mai e un pic si mergeti la Paris, sa dea Dumnezeu sa veniti cu idei, solutii, inceputuri de solutii, ceva-orice care sa va faca sa fiti mai bine.
    Nu-mi amintesc, poate ai povesti pe aici: cum il influenteaza pe Vladi luna plina?
    Te pup,
    Nora

    RépondreSupprimer
  9. De sambata dimineata a inceput sa se comporte foate ciudat: e f agitat, plangea fara motiv aparent; la un momentdat l-am auzit urland tare, am fugit sus si era bagat intr-o biblioteca si plangea si tipa, nu stia ce e cu el; s-a invartit toata ziua prin casa, e incoerent, nu se putea concentra la nimic, se opunea la orice si se trantea pe jos. Am avut musafiri si cu greu am reusit sa-l facem sa se joace cu fetita prietenilor nostri. Are o voce mica si sparta, i se adresa ei dar ea nu il auzea, nu are forta in glas. Apoi tot ii repeta aceeasi propozitie: "vezi, aici sunt niste mere" ... nu stie sa faca conversatie prea mult, desi isi doreste. Of, avem nevoie de copii care sa il bage in seama, sa se simta valorizat putin. Si azi e inca dificil, am inteles ca va dura pana joi treaba asta cu luna si influenta ei.

    RépondreSupprimer
  10. Dragul de el, dragul de el...ce suferinta!
    In acelasi timp, ce sansa sa aiba o mamica asa cum esti tu. Tu il vezi, il simti, incerci sa-l intelegi, e mare lucru... ma gandesc daca as avea puterea ta intr-o astfel de situatie...

    RépondreSupprimer
  11. Sib, drum bun la Paris mult, mult succes maine!!!

    RépondreSupprimer
  12. Ma gandesc la voi, sa fie bine maine, sa va poata ajuta doctorita!!! Te imbratisez strans!

    RépondreSupprimer
  13. Sunt rare momentele in care imi doresc sa am puterea sa schimb ceva, voi ati fi primii pe lista! Ma gandesc la voi...la tine...Imbratisari.

    RépondreSupprimer
  14. Moni si Mada, va multumesc mult. :-(

    RépondreSupprimer
  15. Nu sint de acord cu critica pe care o faci sistemului francez; ei se ocupa extraordinar de bine de copiii speciali, sint foarte avansati in acest domeniu. Demonstratia e ca baietelul tau a fost admis intr-o clasa normala. Faptul ca esti nemultumita de sistem, de orice efort fac ei pentru copilul tau denota probabil o problema a ta, de adaptare. Ai mai multa incredere in cei care vor sa te ajute, nu-i considera prosti pe psihologi, ei au studiat si stiu ce fac.
    Toate cele bune.

    RépondreSupprimer
  16. E lipsa de recunostinta criticarea sistemului francez care face eforturi pentru integrarea unui copil cu nevoi speciale intr-o clasa normala. Franta e o tara foarte avanzata in acest domeniu si numai faptul ca a permis inscrierea unui copil special intr-o clasa normala demonstreaza ca nu aveti motiv sa criticati.Un pic de recunostinta ati putea sa dovediti pentru cine in fiecare zi se straduieste sa faca bine copilului dumneavoastra ?

    RépondreSupprimer
  17. Doamna sau domnule anonim, sunt foarte, foarte dispusa sa discutam în detaliu despre sistemul francez. Astept întrebari (daca le aveti) si astept argumente în favoarea a ceea ce sustineti. Pentru ca eu am o gramada de argumente care sustin ideea ca in Franta situatia e absolut DEZASTRUOASA. Azi e 2 aprilie, las aici un link de ieri din Figaro care vorbeste despre cel de-al 3lea plan AUTISM care ar trebui sa iasa azi, având în vedere ca celelalte au fost inutile. http://sante.lefigaro.fr/actualite/2013/04/01/20149-therapies-validees-dans-plan-contre-lautisme#.UVnfqlwYE-M.twitter Desigur, asta in cazul in care ati debarcat pe acest blog cunoscând sistemul francez, si nu pentru ca doriti o razbunare virtuala pt nu stiu ce contrazicere pe un forum sau altul :-)

    RépondreSupprimer
  18. Doamna, vorbim totusi de Franta, doar nu vreti sa ma faceti sa cred ca in aceasta tara nu se ocupa bine de copiii cu probleme speciale ?
    Cum puteti sa criticati un sistem intreg dupa ce ati avut posibilitatea de a frecventa o scoala normala cu toate problemele pe care le implica acest fapt: cheltuiala in plus pentru stat (ma refer la invatatoarea de ajutor), invatatoarea clasei care isi asuma o munca enorma in plus: vedeti cum va e greu sa va convingeti copilul sa manince, imaginati-va ce face invatatoarea atunci cind mai are si alti 20 de copii cu care trebuie sa faca si scoala.
    Hartuierile virtuale nu sint specialitatea mea, dar m-a surprins f. mult critica pe care o faceti; stiu precis ca statul francez ofera o mare sansa acestor copii, sint alte tari unde copiii cu nevoi speciale nu sint acceptati in clase normale .

    RépondreSupprimer
  19. Ma bucur ca nu hartuiti virtual, inseamna ca putem avea o discutie constructiva. De unde stiti "precis" ce face Franta pentru copiii cu nevoi speciale? haideti sa vorbim cu argumente! Ideea nu e sa comparam Franta cu tarile nedezvoltate, ci cu tarile din Europa occidentala, Franta e la coada. Sa luam exemplul autismului: Ce inseamna o abordare a autismului in acord cu recomandarile internationale? Un depistaj precoce, terapie comportamentala si educativa intensiva, precoce si pusa in aplicare inca de la primele semne, incluziune in scoala normala, acompanierea persoanei cu autism pentru integrarea in câmpul muncii în functie de capacitatile ei. Acum astept sa-mi spuneti, cu dovezi, ce face Franta din toate astea? repet ca imi doresc o discutie constructiva, nu stiu cum ati ajuns pe acest blog, insa imi doresc sa lamurim aceasta neîntelegere.

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. V-am raspuns deja: fiul dumneavoastra a fost integrat intr-o scoala normala. Asta nu reprezinta nimic ?
      Nu v-ati intrebat niciodata ce fac ceilalti 20 de copii cind invatatoarea se straduieste sa-l convinga pe copilul cu probleme sa faca ceea ce i se cere ? Dumneavoastra ati spus in blog ca nu reuseati nici sa-l convingeti sa manince si asta a durat mult timp.
      Ptr. dumneavostra e ok ca invatatoarea sa-i dea telefonul mobil cind temina fisele ?
      Ceilalti copii nu credeti ca sint discriminati cind copilul dumneavoastra e abonat la telefonul invatatoarei ?
      Un pic de obiectivism nu ar strica. Puneti-va si in pozitia celorlati copii care vad si desigur si-ar dori telefonul invatatoarei. Nici un copil nu trebuie discrimninat si aici trebuie inclusi si copiii normali. Sau de ei ati uitat ?

      Supprimer
  20. draga anonim, fa, te rog, un exercitiu de sinceritate si spune-mi cu ce ocazie ai ajuns pe acest blog? Vad ca nu doresti o discutie constructiva, ci ma ataci pe mine personal. Deci, acum aflam ca ceilalti copii din clasa au fost discriminati in grupa mijlocie si grupa mare pt ca fiul meu s-a jucat pe telefonul educatoarei si ei nu :-))) Te legi de lucruri din trecut, ori copilul meu este astazi in clasa I tocmai pentru ca merita, pentru ca a devenit elev si are competentele necesare. Este de 4 ani cu aceeasi colegi, aici gradinita si scoala primara au o continuitate si totul e in regula, e meritul si dreptul lui sa fie intr-o scoala normala, nu inteleg care e problema ta. Eu inca astept un raspuns la întrebarile mele pt ca ai declarat ca sti "precis" situatia din Franta, insa te-as ruga sa eviti atacurile ordinare daca vrei sa continuam aceasta discutie. Deci, inca o data: Ce inseamna o abordare a autismului in acord cu recomandarile internationale? Un depistaj precoce, terapie comportamentala si educativa intensiva, precoce si pusa in aplicare inca de la primele semne, incluziune in scoala normala, acompanierea persoanei cu autism pentru integrarea in câmpul muncii în functie de capacitatile ei. Ce face Franta concret pentru copiii cu autism si ma refer in general, nu la cazul particular al copilului meu pe care ti s-a pus pata. Hai, arata-mi ca esti capabila sa vii cu argumente.

    RépondreSupprimer
  21. Draga anonim, ce anume stii, concret, despre situatia copiilor autisti din Franta? despre copiii autisti in general? despre teoriile demne de epoca de piatra (gen mama-refrigerator, uite, sa te cultivi un pic: http://www.pseudo-sciences.org/spip.php?article1099), despre patageoire-le in care nu ti-ai lasa neam sa fie spalat cu furtun de apa rece, despre spitalul de zi si alte enormitati practicate in Franta contemporana?
    Scolarizarea copilului cu autism nu e o favoare ci un drept al parintelui si o obligatie a societatii; un drept la bun simt si civilizatie, la fonduri la care si acesti parinti contribuie, si la respectul pentru acesti copii; ce stii despre asta? pentru ca eu locuiesc intr-o tara in care am beneficiat de toate astea ca de ceva firesc: integrarea copilului in clasa normala, ajutor, asistenta de specialitate acordata gratuit, etc, etc; si de unde sunt eu, situatia din Franta mi se pare un dezastru.

    ceva documentare nu strica inainte sa ne lansam in combat...

    RépondreSupprimer
  22. @ Anonim

    Ma pun in locul celorlalti copii...as vrea sa fiu educat de mama si tata sa am empatie, intelegere si suport pentru altii mai putin norocosi si sa ma bucur ca prin simplu fapt ca sunt toleranta ajut cu ceva o alta fiinta aflata in nevoie.
    E bine Anonim? la asta te-ai referit cand ai zis sa ne punem in locul celorlalti copii? Sau era vorba de un loc trist si egoist?

    RépondreSupprimer
  23. Nu "mi s-a pus pata pe copilul tau",cum zici mai sus. Pentru mine toti copii trebuie sa aiba aceleasi drepturi si niciodata dreptul unuia nu trebuie sa treaca deasupra drepturilor altora. Si incearca sa te pui si in situatia celorlalti copii care vedeau ca educatoarea dadea telefonul numai unuia. Interesant ca niciodata nu te-ai gindit si la ceilalti, deseori mamele cu copiii speciali sint atit de "infierbintate" de a-si obtine scopul ca "uita " de ceilalti.
    Cred ca ar trebui sa fii recunoascatoare statului francez pentru ce face. Nu poti pretinde sa te duci in tara altora si sa le spui ca pina acum au gresit tot. Hai sa fim seriosi. Mai ales cind permite copiilor speciali sa duca o viata normala.
    Am vazut postarile tale la "desprecopii" si nu mi-a placut cind ziceai de o invatatoare sau alta ca sint :"timpite" si alte jigniri. De fiecare data cind o mama cu copil special critica invatatoarea tu adresa jigniri la adresa invatatoarei respective. Nu cunosti nici mama care povestea intimplarea, ca sa stii daca e adevarat sau nu, nu cunosteai nici invatatoarea, dar nu ezitai sa jignesti. Daca o mama nu respecta invatatoarea, cum poate copilul, special sau normal, sa o respecte ?
    Eu am spus ceea ce aveam de spus.
    Cred ca nu mai e cazul sa argumentez ceea ce e destul de evident.




    RépondreSupprimer
  24. Ooooh, pai eram foarte sigura ca de la DC mi se trag comentariile tale, probabil "ne cunoastem". :-) Bun, nu mai prezinti niciun interes, chiar credeam ca esti o persoana interesata sa afle stuatia dezastruoasa a abordarii autismului in Franta, nu una careia i s-a pus pata pe mine si incearca sa loveasca pe unde poate fara sa aibe argumente. Iti urez drum bun, sunt sigura ca nu te intereseaza soarta copiiilor speciali.

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. @ anonim

      E incredibil ca tocmai azi, de ziua autismului, te-ai gandit s-o ataci pe Sib!
      Putin respect, putina empatie, te rog!

      "Recunoscatoare statului francez"? Asta seamana cu "Recunoștință vie patriei și partidului iubit", pleeeease!
      Recunostinta catre statul francez se face prin plata impozitelor, cam ajunge :-)

      Supprimer
    2. Dupa 10 ani de stat in Franta, pai ajung si eu la concluzia ca Franta e inapoiata rau, rau.chiar ei o recunosc. Ma gandesc la experienta mea de azi noapte cand mi s a cerut sa pun o sonda urinara la o persoana de 90 de ani care murea in urmatoarele 5 minute. Unde se aplica legea Leonetti? Respect de la dignité, accompagnement fin vie?....... (prescrierea unui medic resident...format in Franta)
      In Franta totul e frumos in carti! Da, au, la nivel material, peluse, cladiri frumoase...

      Supprimer
  25. Buna, Nadia, uite cu ocazia asta aflu si eu de legea Leonetti de care nici nu stiam, desi a aparut in 2005. Sper sa nu te lovesti prea des de astfel de medici ca sa te poti bucura de meseria frumoasa pe care o faci.

    RépondreSupprimer
  26. Doamne ! Doamne! Ce oameni mai pot exista pe lumea asta !d-na, d-nu anonim ar trebui sa se trezeasca la realitate, sa mai calatoreasca si in alte tari europene la fel de puternice ca si Franta, unde copiii mai speciali sunt tratati cum merita orice copil! Anonimul tau, Sori, sta pe loc, este o persoana care nu stie ce este greul, daca stia nu se ocupa sa dea niste raspunsuri care sunt ff simple si se repeta fara ca pana la urma sa dovedeasca ca e o pers care stie ce zice.
    O frustrata , dar nu cred ca din motiv concret!Nu te stresa din cauza unui anonim , gandeste ca tu ceea ce faci e ptr a il ajuta pe Vladi sa duca o viata cat mai normala, asa cum toate mamele isi doresc ! Sa fii mandra de ceea ce faci si sper ca ceea ce vrei sa realizezi si vrei sa obtii ptr o viata mai buna si egala ptr Vladi sa iti reuseasca!! La noi sunt scoli ptr copii speciali, nu psihiatri! Scoli unde copii invata pana la urma si o meserie, dar pana ajung ei in scoli speciale , repet scoli!!, tot prin scoala ca toti copiii trec!!!Deci, anonim, e usor sa comentezi lucruri de care habar nu ai, doar ptr faptul ca esti frustrata ca sistemul nu merge cum ai vrea tu, ci tine cont de oameni care au nevoie de putin mai multa atentie, chiar si prin faptul ca invatatoarea ii ofera telefonul!!! Sori, eu sunt alaturi de tine , desi multe nu pot face, dar pana la capat !!!! Camelia

    RépondreSupprimer
  27. mai mult ca sigur nu vei publica acest mesaj; nu ma intereseaza daca il vor vedea si altii.
    Ceea ce nu e corect e sa pretinzi ca o mama sa nu zica nimic in cazul in care copilul sau e batut la scoala. Si nu de un copil autistic, dar de un copil cu alte probleme (de natura psihiatrica). Si zic ca acel copil nu e autistic ptr. ca nu are retard mintal, nu are probleme de limbaj, motricitate fina si globala. Deci nu e autistic, dar e violent (cu alte probleme psihice). In numele luptei tale ptr. drepturile copiilor autistici pretinzi ca o mama sa stea cu mainile in sin, sa-si vada copilul batut la scoala si in plus o faci si mincinoasa. De ce e asa de imposibil ptr. tine ca sa crezi ca in ziua de azi copiii sint batuti la scoala violent de alti copii. Nu intelegeam legatura dintre acest lucru si autismul. Pe urma am citit si am vazut ca agresivitatea poate fi o caracteristica a autismului. Nu stiam de asta inainte. Cu ajutoarul tau am aflat. In numele luptei tale nu ai dreptul ca sa pretinzi ca alti copii sa fie batuti si sa le inchizi gura mamelor zicindu-le mincinoase. Telefonul era un exemplu subtil, dar nu am pretentia ca sa intelegi.
    E exagerata agresivitatea ta si empatia nu se obtine calcind in picioare drepturile altora (ca de exemplu dreptul de a nu fi batut la scoala de un alt coleg).

    RépondreSupprimer
  28. Eu am spus atunci ca minti pentru ca nu pot sa cred ca intr-o tara ca Elvetia un copil bate alti copii la scoala si nimeni nu face nimic. Am zis ca minti sau inventezi, atât! In Franta un astfel de copil ar fi exclus in câteva zile din scoala, nu pot sa cred ca in Elvetia toata lumea sta si il mângâie pe crestet pe copilul violent. Nu cred pâna nu aduci dovada :-)) Nu vad ce legatura are viata mea cu povestea ta, pe bune, poate ma lamuresti tu. Copilul meu nu e violent, la scoala totul e ok si mergem înainte. Desi cred ca ai tu alte probleme, de te framânta atâta viata copilului meu. In rest sunt deschisa sa te ajut cu sfaturi daca imi dovedesti ca povestea pe care ai spus-o e adevarata. Daca nu ai cum dovedi cele spuse, eu zic sa te concentrezi mai mult pe propria ta viata, decât sa-ti versi laturile în capul unui copil pe care nu-l cunosti si care nu ti-a facut nimic. La revedere!

    RépondreSupprimer
  29. Intr-un moment in care ceream sfaturi altor mame ptr. ca imi e batut copilul la scoala in timpul orelor tu singurul lucru pe care-l spui e ca MINT. Cum poti sa-ti permiti sa spui unei persoane pe care nu o cunosti ca minte ?
    Cine vrea sa inchida gura unei persoane care cere ajutor inseamna ca vrea ca celalalt sa ramina cu problema, adica cu copilul batut. De ce ?
    Ce legatura are copilul meu batut cu persoanele handicapate ?
    De ce copilul meu trebuie sa fie batut in continuare de persoane handicapate sau deloc handicapate ?
    E clar ca pe tine nu te framinta deloc viata copilului meu si daca e batut ptr. tine e ok, important e ca un copil handicapat sa nu fie etichetat ca violent. Deci dupa tine violenta nu exista, mai ales cind auzi ca violentul are probleme psihiatrice.
    Copilul batut trebuie sa stringa din dinti si sa nu mai spuna nimic, ca altfel e discriminare !
    Si te rog sa te abtii la analize psichologiche de 2 bani "nimerite" mai rau ca nuca in perete. Tip: cine a a avut o copilarie nefericita isi imagineaza cine stie ce si se razbuna pe alti copii.
    Esti sigura ca nu vorbeai de altcineva ?
    E infiorator ce spui de ceilalti parinti (textul e al tau, de aici de pa blog, il recunoasti ?)
    "Si ii detest pe toti cei care mi-au spus ca exagerez, pe toti cei care isi dau ochii peste cap si imi spun ca nu e asa o tragedie, ei insisi vorbind din pozitia comoda de parinti cu copii fara nicio problema."
    Am crezut intotdeauna ca in spatele fiecarui copil cu probleme mai mari sau mai mici este o mama puternica, nu imaginam ca poate fii si o mama macinata de invidie ptr. ca altii sint "nespeciali".
    Cit despre integrarea copiilor speciali in clase normale te intreb: de ce exista olimpiade si paralimpiade ?
    Pentru ca trebuie sa acceptam ca nu toti avem aceleasi capacitati.
    Un copil special care are un retard mintal si care merge intr-o clasa normala este impins catre performanta de partintii lui si tu spui ca are dreptul la acest lucru; pentru un copil normal care trebuie sa se adapteze ritmului unui copil sau unor copii cu retard mintal inseamna sa-l impingi catre mediocritate. Oare eu nu am dreptul ca al meu copil sa aspire la rezultate "normale" ce sa mai zic de performante?
    La noi in scoala medie se impart copiii in functie de rezultatele scolare in clse A si Clase B (cei buni si cei mai putin buni) si ma intreb de ce mamele nu se vaita ca sint copiii discriminati ?
    De ce copiii normali pot fi separati in functie de rezultatele scolare fara ca nimeni sa se vaite ?
    Am oferit mereu in beneficienta ceva copiilor cu dizabilitati (chiar si ptr. autism anul trecut), dar sincer nu credeam sa gasesc atita agresivitate intr-o mama de copil special. Stiu ca aveti probleme si imi pare sincer rau, dar asta nu e o scuza ptr. a da sentinte si a rani pe ceilalti zicindu-le mincinosi.


    RépondreSupprimer
  30. Femeie, ai facut o fixatie pe blogul asta? Ti-am spus sa te concentrezi pe rezolvarea propriilor probleme, daca exista agresivitate in scoala, fa plângeri la toate autoritatile competente si rezolva-ti situatia, nu veni pe blogul asta sa-ti versi veninul. Daca exista agresivitate, asa cum spui... Dar din ce scrii aici e posibil ca problemele astea sa existe doar in capul tau si atunci mai bine sa te tratezi! Eu nu-mi pot imagina o persoana normala sa fie capabila sa scrie ceea ce ai scris tu.

    Iar citatul ala din care nu ai inteles nimic, inseamna ca îi detest pe cei care nu ma credeau ca baiatul meu are o problema serioasa. Si continui sa îi detest, da! Pt ca daca ma credeau, poate mi-ar fi fost mai usor in acei ani.

    Muta-te din scoala aia, daca nu-ti convine! Cheama presa! fa plângeri la politie daca chiar exista violenta! Sau suna-ti psihiatrul! Si acum la revedere, chiar te rog sa-ti vezi de problemele personale si sa ne lasi in pace, da?

    RépondreSupprimer