lundi 22 novembre 2010

Du chagrin

In seara asta il tineam pe genunchi si ne uitam la niste imagini pe comp ... deodata a inceput sa planga incet si sa se ghemuiasca la mine in brate. L-am intrebat ce e cu el si nu se mai putea opri. Cam 10 minute a durat si a sfarsit prin a plange cu sughituri si a se agata cu disperare de mine. In total a stat jumatate de ora la mine in brate, el care e in continua miscare si nu rezista mai mult de 30 de secunde la mine in brate.


Nu imi dau seama ce s-a intamplat pt ca niciodata nu a mai plans asa, in general plange doar cand se loveste sau cand se opune ... mi s-a rupt inima pt el. Imi amintesc ca am citit pe DC la mamicile cu copii speciali ca uneori pot avea dureri de cap f mari si pt ca nu stiu sa exprime acea durere plang.


Poate i-am transmis eu acea stare, azi am plans mult in timp ce ei dormeau pt ca am vorbit la telefon cu un baietel drag ce are 3 ani si pur si simplu m-a izbit diferenta dintre V si un copil normal care comunica ... ma ingrozeste ca in curand Ana va percepe si ea diferenta, o vad cum incearca, cum il cheama, cum se pliaza dupa felul lui de a alerga aiurea prin casa desi ea stie deja sa se joace altfel ...


In ianuarie avem programare la neurolog pt ca are un fel de absente si trebuie determinat daca sunt deja de natura epileptica sau nu. Suntem abea la inceputul drumului.


Sper sa mi se dea voie si sa plang aici fara sa simt ca sunt patetica. Si daca sunt, asta e, nu pot sa fiu altfel, nu azi ...

13 commentaires:

  1. Of, of, trebuie sa fii fost sfasietor sa-l tii in brate asa de mult timp, sa planga si sa nu-l poti linisti nicicum...
    Cum se manifesta acele absente, nu e atent la ce se intampla in jurul lui sau mai mult decat atat?
    Va imbratisam cu drag,
    Nora

    RépondreSupprimer
  2. SIB, offf, cum sa nu plangi? mi se rupe sufletul mie cand citesc, dar atunci tie? trebuie sa te descarci cumva, cred ca daca n=ai putea plange ai innebuni... Te imbratisez tare!

    RépondreSupprimer
  3. Absentele: se opreste brusc si se uita in gol pret de cateva secunde bune, apoi isi reia activitatea ... cum boala lui da sigur epilepsie trebuie sa fim vigilenti si sa observam la timp ... uneori poate incepe cu petit mal si apoi cu grand mal ... cine stie ... de asta il vor monitoriza 24 de ore pt ca unii fac crize mai mari in somn.

    RépondreSupprimer
  4. Monica, da, uneori trebuie sa plang pt ca altfel explodez. Azi am fost la scoala la un atelier de bucatarie si aveam 5 copii la masa cu care faceam prajituri. printre ei era si Vladi care la inceput a fost ok, dar apoi a inceput sa aibe un comportament ciudat si copiii au inceput sa imi puna intrebari " ca de ce face asa? de ce e tot timpul obosit? etc" ... am inceput sa tremur pt ca nu eram pregatita psihic pt asta si m-am dus la invatatoare si am rugat-o sa-l ia de la masa noastra ca nu mai rezist ... asa ca l-a luat ea si l-a plimbat sa-i arate diverse ca sa pot termina prajiturile cu ceilalti. Sigur ca imi veanea sa plang, dar m-am tinut tare pana acasa :-))

    RépondreSupprimer
  5. O mare imbratisare si de la noi.
    Si cum sa nu plangi ...
    Eu sper sa aveti vesti cat se poate de bune in iaunuarie !

    RépondreSupprimer
  6. e foarte bine sa plangi si fa-o de cate ori poti, durerea are nevoie sa fie exprimata si consumata.
    imbratisari calde.

    RépondreSupprimer
  7. Sib, esti atat de delicata!!! Iar Vlad iti seamana atat de mult!!!! Eu vad o legatura atat de puternica intre voi doi incat e greu de deosebit unde se termina unul si incepe altul...Asa va percep eu!!!!
    Va imbratisam cu mult drag...si daca ai nevoie de un prieten...stii unde ma gasesti....

    RépondreSupprimer
  8. Sib si eu plang ca si tine, ca altfel as simti ca imi plezneste capul. Si David plange uneori minute in sir in bratele mele si imi zice ca nu se poate opri. Dar mergem inainte si luam fiecare zi asa cum e fara a ne gandi prea mult la viitor. Si eu patesc ca si tine la scoala si imi e foarte greu, dar.......Te imbratisez cu mult drag. Si un pupic mare pentru Vladi.

    RépondreSupprimer
  9. buna sibil.te cred din tot sufletul prin ce treci.imi dau lacrimile de fiecare data cand citesc.pentru crizele acelea nu i s-a prescris nici un tratament?
    te pupam si de cate ori vrei sa te descarci poti vorbi cu mine pe mes.sanatate multa. va pupam

    RépondreSupprimer
  10. Syb,te imbratisez mult si strans! Sper ca vestile din ianuarie sa fie bune xx

    RépondreSupprimer
  11. Mami de Giulia, Alina, Mihaela G si Andra, multumesc pt mesaje: am plans atunci si apoi am fost si inca sunt bine. Probabil spre Craciun o sa-mi fie mai greu putin ca o sa fac bilantul anului si nu a fost tocmai usor in lovituri.

    RépondreSupprimer
  12. Zumzi, un mersi special pt mesajul tau frumos, nu stiu cat sunt de delicata, sunt prastie, de fapt. :-) Imi vine sa ma fac pres, dar ma uit in jur la mame care sufera mult mai mult, nu-mi vine sa cred ca exista atata suferinta pe lumea asta.

    RépondreSupprimer
  13. Mihaela, chiar la tine ma refeream in mesajul tau, tu ai explicat undeva cum plange baiatul tau uneori. Imi dau seama ce simti ...

    RépondreSupprimer