Azi am jucat in acelasi film

A fost plecat la bunici pt 5 zile ... in vacanta. Si m-am gandit mult la el si la mine ... la copilul captiv si la copiii captivi pe care i-am descoperit recent ( prietenii stiu unde si de ce). De cateva saptamani am inceput sa ma indop cu somnifere ( maxim 4 odata, ca sa dorm!). Sunt pe baza de plante, insa in ultimul timp am inceput sa visez extrem de urat, iar ziua am ganduri foarte negre. Ma gandesc la mine si la faptul ca am supravietuit unei copilarii atat de traumatizante pt a aduce pe lume un copil cu probleme ... ca poate ar fi fost mai bine sa fi disparut inainte sa-mi fac o familie (doar au fost atatea ocazii, nu?) Ma gandesc la el si la viitorul lui si la cum va trece el prin lume in globul lui de sticla ...

In seara asta a venit acasa si recunosc ca am bocit toata dupa-masa pt ca as fi putut sa pregatesc ceva special pt venirea lui, in schimb am ales sa vegetez si sa ma las prada gandurilor negre ca sa vad cat de departe ma pot duce. Dar azi a venit acasa si nu m-a vazut din prima. L-am auzit: "Où est maman?". Apoi ma vede: "Ah, tu es là!" Si se opreste in fata mea cu un zambet angelic. Mie imi curgeau lacrimile deja siroaie pt ca niciodata dupa o separare nu venea sa ma ia in brate, Si l-am intrebat daca nu ma ia in brate. Si m-a strans tare de tot! Ca o regasire! Din viata adevarata cu oameni adevarati, nu actori din filme diferite.

Si renunt la somnifere. Din seara asta. Noapte buna!