samedi 13 mars 2010

Ce mai facem noi ...

Continuam :-) Cu psihomotricianul o data pe saptamana: pe partea de motricitate globala merge foarte bine, ramane neindemanarea unde nu prea sunt progrese. Logopedul tot o data pe saptamana: si aici sunt progrese, povesteste din ce in ce mai multe, chiar si detalii despre ce se intampla la scoala(unde nu vb decat cu educatoarea), insa cu mari defecte de pronuntie ce nu vor putea fi corectate la varsta asta. Psihologul m-a anuntat ca ar dori sa-l vada pt o perioada o data la 2 saptamani pt observatie: "e un copil bun, dar f fragil". Pregatim dosarul pt insotitor cu putine sanse de a obtine ceva, dar pt care sunt capabila sa merg chiar si in justitie :-)) Avem putine sanse pt ca dificultatile nu sunt destul de grave si atunci obtin insotitor doar parintii care stiu sa faca destul scandal. Si sunt decisa sa fac scandal daca trebuie pt ca el sa aiba o sansa acum si nu atunci cand va fi prea tarziu.

E intr-o faza de negatie totala: singurul raspuns e NU. A refuzat sa manance o luna de zile, ne-a scos peri albi cu faza asta, pana acum 5 zile cand m-am hotarat sa nu-l mai invit la masa :-)) Pur si simplu. Ne punem noi la masa, pun si a patra farfurie, dar nu-i zic nimic. Se plimba el cat se plimba, nu-l bagam in seama, iar apoi vine langa scaun si spune "je veux manger". Ii zic "ok, te servesti singur ". Deci de 5 zile mananca. :D

Anna creste armonios, e vorbareata si smechera, abea asteapta sa vina V acasa de la gradi. Alearga dupa el, ii fura jucariile si il provoaca la joaca, sunt tare draguti si cand se cearta si cand se joaca impreuna.
V. canta foarte mult ... intr-o limba de el stiuta amestecata cu franceza :-)

Mai face si clatite din cand in cand, stie reteta pe de rost si in ce ordine trebuie puse ingredientele ... bucatar il facem :-)

http://www.youtube.com/watch?v=ZHuigYQdus0



7 commentaires:

  1. Syb,
    curaj :) Aripile cresc incet daca te uiti dupa aripi. Dar uneori in loc de aripi ai altceva ... si poate fi foarte frumos.
    Baietelul meu a ramas si acum din punctul de vedere al intelegerii lumii putin uimit. Intelege el ceva dar nu patrunde farafastacurile elegante ale civilizatiei. In schimb a descoperit matematica, cifrele ... totul are sens pentru el si pianul.
    Strange-l pe Vladimir strans in brate si lupta ... trebuie sa ajunga sa vorbeasca si sa-nteleaga din toate suficient cat sa si gaseasca coltisorul lui de frumusete din lumea asta. Asta asa pe langa voi care sunteti o familie grozava.

    Ex-AB

    RépondreSupprimer
  2. Ce surpriza placuta sa te intalnesc pe blogul meu! :-) Imi place cum l-ai numit pe baietelul tau, UIMIT. E un cuvant frumos. Imi imaginez ca tu pe undeva ma intelegi si stii ce e in sufletul meu. Sper ca si V. sa aiba sansa sa-si descopere calitatile si sa aiba steaua lui. Cu limbajul am cazut deocamdata din lac in put pt ca dupa cateva luni de achizitii a inceput sa se balbaie usor si sa nu-si mai gaseasca cuvintele. Poate ca e doar o faza si ca lucrurile se vor ameliora totusi. Logopeda imi spunea la inceput ca va opri sedintele cu el, iar acum vad ca nu mai vrea sa se opreasca din cauza complicatiilor. Multumesc inca o data pt prezenta ta. Toate cele bune!

    RépondreSupprimer
  3. Sib, am zambit la vederea bucatarului. :) Avem o nepotica asemeni lui V, ea are deja 9 ani, si-i place sa bucatareasca. La fel zic si parintii ei, `bucatareasa o facem`. Face niste salate de fructe dementiale.
    Te admir ca vorbesti si-ti deschizi sufletul in fata noastra. Din pacate, cumnatii mei inca nu pot s-o faca...
    Bisous!

    RépondreSupprimer
  4. Dumi, imi pare rau sa aud de inca un copil in glob de sticla. Eu sunt deschisa din fire si nu am nicio problema sa discut despre ce ma doare ... jurnalul asta ma ajuta sa vad evolutia lui Vlad si poate va deschide ochii unui parinte din Ro de copil cu dificultati. Poate ca parintii nepoatei tale nu au primit sustinere destula din jur pt a putea vorbi deschis sau poate ca sufera prea mult si nu vor sa imparta suferinta cu altii. Nici eu nu am discutat in familie despre V. in primul rand pt ca sunt toti cam ignoranti de felul lor :-) Toate cele bune!

    RépondreSupprimer
  5. Wow, ce frumos canta!!! Super! Si ce bucatar iscusit! A mea nu stie unde sa se ascunda mai repede de frica mixerului. :D Asa ca tu ai un curajos!
    Pupici, Lexi

    RépondreSupprimer
  6. Da, mare curajos. Mai nou a prins frica de tantari si muste ... e comic cand il vezi in gradina ca se joaca si deodata intepeneste si se uita fix in aer. Ma striga: "Maman, sunt tantari aici!" :-))

    RépondreSupprimer
  7. Hihi, parca povestesti de Maria cu mustele:D

    RépondreSupprimer