A trecut si ziua de ieri

Papa e in depresie, din noi doi el a fost cel care a sperat ca problemele sa fie totusi doar in capul meu. Pana aseara! Am avut prima intalnire cu echipa educativa. Sunt si vesti bune, dar in mare situatia nu e deloc roz.

Nici nu stiu de ce sa ma agat ca sa am speranta ca va fi bine ... sper ca odata cu vorbirea coerenta sa-si poate exprima mai bine ideile si sa inteleaga mai multe.

Ce ma bucura:

- nu mai deranjeaza copiii din clasa, inca se plimba printre mese, dar nu mai pune mana pe obiectele celorlalti si nu ii mai atinge.

- participa mai mult la actiuni, mai ales cand se lucreaza in grupuri f mici la o masa

- isi da silinta sa faca lucruri pe care neindemanarea nu ii permite sa le faca

- logopeda a spus ca stie foarte multe lucruri, ca e voluntar si ca va putea incepe sa lucreze cu el saptamanal ( pana acum doar il observa) pt a-l ajuta in problemele lui de pronuntie

- cand Anna "citeste" el o corecteaza: Ea spune : "une auto". El: "Non, Anna. Une oiture". (fara V, ca inca nu il poate pronunta).

- acasa ne face farse, negociaza si protesteaza mai tot timpul ( asta e de bine)

- stie cifrele pana la 14

- avem litere pe frigider si ii place sa-i spun o litera si el sa mearga sa o caute pe frigider

- desi nu are stare, atunci cand picteaza sta si o ora la masuta; prin " picteaza" intelegeti ca mazgaleste cu pensula :-)

- cred ca e foarte sensibil : se uita la un desen animat in care o maimutica fura un ursulet de plus si imi zice sa-l strang in brate pana copilul isi recupereaza ursuletul de plus

- am observat ca incearca sa ne pacaleasca: e pregatit sa-i traga una peste cap Annei si daca il surprind se face ca o pupa :-))

- o faza tare: l-am pus la somn intr-o dupa masa si tot auzeam galagie la el in camera. Dupa un sfert de ora urc sa-i zic sa se culce si aud DUP DUP DUP niste pasi. Cand deschid usa, se aruncase turceste pe marginea patului cu o carte in mana ( i-a luat cateva secunde sa o faca), ceva de genul " nu inteleg ce vrei, eu citeam linistit in pat".

- are memorie vizuala foarte buna, cand ajungem pe o strada stie deja la cine mergem

- ii place muzica si are dorinta de comunicare

- e soarele nostru. Punct.

Anna e printesa noastra si ii iubim la fel pe amandoi.

De acum incepem si noi lupta cu sistemul pt a obtine cat mai mult ajutor. Scoala singura nu poate face minuni.

Nu mai stiu ce sa scriu, as prefera sa ma concentrez pe ce e bine si sa uit de ceea ce e rau. As vrea sa ma ocup si de mine acum pt ca viata mea a trecut pe ultimul plan de vreo 2 ani si timpul trece prea repede.

Inchei cu un desen facut de Dadi, saptamana trecuta a reusit sa inchida cercurile pe hartie. Si e o performanta luand in considerare felul in care tine creionul. De asemenea la testul facut de logoped stia f bine locul in care trebuia sa deseneze mainile, ochii, burta etc ... dar i-a fost f greu sa puna in aplicare ceea ce stia : se invartea in jurul mesei, schimba creionul dintr-o mana in alta.